ARBORÉA a început ca o casă restaurată pentru familie. Nu am vrut un hotel — am vrut un loc care să simtă timpul.
„Dimineți cu ceață între brazi, seri lente, mese cu oameni care se cunosc."
Am ales Vama pentru că e la răscruce. Aproape de mănăstirile pictate, aproape de munții Rarău, dar suficient de retrasă încât să nu simți turismul de masă. Aici pădurea e o vecinătate, nu o atracție.
Am lucrat cu meșteri locali pentru fiecare detaliu: lemnul de brad e adus din pădurea din spate, piatra din albia Moldovei, textilele sunt țesute în satele din jur. Nimic nu e importat de dragul stilului — totul aparține locului.
Camerele sunt puține, ca să putem îngriji fiecare oaspete. Meniul de cină se schimbă cu anotimpul, ca să folosim ingredientele așa cum sunt disponibile. Nu urmărim să fim mari — urmărim să fim exact.
Când primești o cameră la ARBORÉA, nu primești o unitate de cazare. Primești un timp mai lent, ferestrele deschise dimineața, ceaiul așezat pe măsuță fără să ceri, focul aprins seara. Detalii pe care nu le observi decât atunci când chiar contează.
Materialele, ingredientele și oamenii vin din zonă. Nu importăm autenticitate — o folosim pe cea care există deja.
Micul dejun durează cât ai nevoie. Cina nu se grăbește. Sejurul e o pauză de la ritmul obișnuit, nu o extindere a lui.
14 spații, nu 140. Fiecare oaspete e recunoscut. Nu suntem un lanț hotelier și nu vrem să părem că suntem.
Nu inventăm povești, nu supraestimăm. Ceea ce vezi în imagini este ceea ce găsești când ajungi.
Structura pensiunii a fost gândită de arhitectul Mihai Vlad, cu accent pe integrarea în peisaj. Volume simple, acoperiș metalic închis, lemn de brad tratat termic pentru fațadă, piatră de râu pentru soclu.
Ferestrele mari lasă lumina să curgă lent și încadrează pădurea ca pe o pictură. Interioarele au fost decorate de Cristina Rusu, care lucrează cu materiale naturale și cu meșteri din zonă.
Descrierile pot fi frumoase, dar liniștea trebuie trăită. Rezervă un sejur și lasă-ne să ți-o arătăm.